Tavanul fals - Dispunerea rosturilor

Nota: Vrem sa ajutam cat mai multe persoane care sunt interesate de acest subiect. De aceea, vom folosi atat termenul de “tavan fals”, cat si cel de “plafon suspendat”, chiar daca primul nu este la fel de exact.
Acest articol vine in completarea celui de luna trecuta. Atunci am vorbit despre asigurarea stabilitatii tavanelor false. Acum vom vorbi despre rosturile care se implementeaza in sistemele de plafoane, si motivele pentru acestea.
Primul motiv este cel de contractie si dilatare a placilor din gips carton. Diferentele de temperatura si umiditate intre momentul de instalare si cel de utilizare normala, dar si diferentele de ambianta din ultima perioada, sunt criterii care impun limite superioare de suprafata sau de lungime a placarii cu gips carton. De exemplu, in cazul unui tavan ingust de coridor, acesta se va tronsona la lungimi maxime de 15 m. In cazul tavanelor false cu suprafata mare, se impune impartirea acestora in zone cu suprafata de aproximativ 250 m2.
Fiind componente nestructurale, tavanul fals (plafonul suspendat) trebuie sa fie proiectat si configurat conform specificatiilor din normativul P100-1/2013. Astfel, se impune amplasarea rosturilor pentru suprafete mai mari de 250 m2.
Rosturile structurale ale cladirilor sunt zone unde trebuie implementate astfel de rosturi, tinandu-se cont de valorile de drift ale ambelor corpuri de cladire.
Forma arhitecturala a plafoanelor din gips carton atrage dupa ea zone de dispunere a rosturilor pentru tavan. Orice inflexiune de suprafata trebuie tratata cu un astfel de rost.
Exista si situatii in care, pentru acelasi plafon, exista structuri diferite cu rol de suport pentru acestea. Exemplu: planseu de beton armat si structuri metalice in consola. Datorita comportarii diferite ale acestor structuri cu rol suport pentru tavanul fals, in zona de intersectie este obligatoriu a se impune un rost de dilatare.

In imaginea urmatoare este detaliata modalitatea de dispunere a rosturilor tavanului tinand cont de aspectele mentionate mai sus.

Cum se fac rosturile pentru tavane false?
Un rost presupune intreruperea totala a elementelor componente a plafonului: placi NIDA si structura NIDA Metal. Dimensiunea minima a rostului este 30 mm. O valoare peste 30 mm este impusa doar in cazul rosturilor structurale, acolo unde drifturile cladirilor impun aceasta valoare.
In continuare sunt detaliate cateva cazuri de realizare a rosturilor tavanelor, de la placari simple la cvadruple.

Ce se intampla daca nu sunt prevazute rosturi in tavan?

Sau, mai important, poate ceda un astfel de plafon in cazul unui seism ?
Situatiile pot diferi de la caz la caz, in functie de complexitatea plafonului suspendat. Principalul risc la care sunt supuse plafoanele care sunt construite, fara a tine cont de mentiunile de mai sus, este aparitia crapaturilor si deteriorarea locala a materialelor de finisaj pentru gips carton si nu numai.
In cazul tavanelor false care au diferite structuri suport (exemplu rigid: beton armat sau zidarie, flexibil: structuri metalice in consola), dar cu suprafata continua de placare, atunci riscul de degradare locala a tavanului este ridicat. Ceea ce poate face diferenta este modalitatea de comportare a structurilor suport la actiunea seismica.
Un plafon izolat de suprafata mare, neasigurat la miscari orizontale, se va comporta la seism ca un pendul. Riscul cel mai mare este acela de degradare in lungul rosturilor dintre placile de gips carton.

Tinand cont de aspectele mentionate mai sus, configurarea tavanelor false trebuie realizata tinand cont de specificatiile producatorului de sistem, dar si de particularitatile proiectului. De aceea, echipa Siniat asigura suport tehnic atat in faza de proiectare, cat si in cea de executie. Tot ce trebuie sa faci este sa ne contactezi sau sa completezi formularul pentru intrabari tehnice. Va vom raspunde in maximum 2 zile lucratoare.